Știi să-mi citești gusturile?

LOLA Stories · O întâlnire imaginată

Luca o aude înainte s-o vadă.

— Mi-ai păstrat un loc.

Ridică privirea. În ușa deschisă a terasei stă o femeie, de parcă ar fi adus cu ea seara caldă. Privește barul, paharele pregătite, apoi pe el.

— Nici n-am deschis încă, spune el.

— Atunci te-am prins exact la momentul potrivit.

Se apropie. Pe tejghea stau trei sticle: Orange, Lemon și Lime. Privirea ei zăbovește o clipă pe etichete, ca și cum ar saluta niște vechi cunoștințe.

— Apropo, ne cunoaștem deja, spune ea.

Luca se uită de la sticle la ea.

— LOLA?

— În persoană. Trage puțin înapoi scaunul liber. — Azi vreau să aflu dacă știi să citești gusturile.

Întâi un pahar cu apă

Luca lasă deoparte ștergarul și arată spre jacheta ei subțire.

— Îmi permiți?

— Ai voie să întrebi, spune LOLA.

Îi întinde jacheta cu un zâmbet. El o agață în cuierul de lângă scaun, la îndemâna ei. Apoi îi pune în față un pahar cu apă.

LOLA ridică puțin paharul.

— Îți iei timp.

— Abia ai sosit, spune el.

Ea învârte paharul între degete.

— Alții mi-ar fi spus de mult ce trebuie neapărat să încerc.

— Poate vrei mai întâi să te așezi.

LOLA se așază.

— Bine observat.

Luca rămâne de cealaltă parte a barului. Destul de aproape pentru o conversație, destul de departe ca ea să poată decide dacă o vrea.

— Și acum? întreabă ea.

— Acum mă interesează ce poftă ai.

Ce nu-ți place

— Îmi cunoști latura dulce, spune LOLA. — Nu-ți ajunge?

— Pentru o recomandare? Încă nu.

— Pretențios.

— Curios, spune Luca.

Ea se apleacă puțin spre el.

— Am trei fețe, Luca. Cea dulce e doar prima care se vede.

— Și celelalte?

— Uneori puțin amară. Uneori acrișoară. Și uneori pur și simplu proaspătă.

El se sprijină ușor de tejghea.

— Atunci prefer să întreb care dintre ele stă aici în seara asta.

— Poate vreau să fiu surprinsă.

— Atunci spune-mi ceva ce nu-ți place.

LOLA ridică o sprânceană.

— Așa începi?

— Ca să știu cât spațiu de manevră am. Și o surpriză ți se poate potrivi.

Ea își ia un moment înainte să răspundă.

— Prea dulce. Când nu mai rămâne nimic altceva.

Luca dă din cap.

— Asta mă ajută.

— Și dacă aș comanda pur și simplu ceva răcoritor? întreabă ea.

— Atunci aș întreba: cu lămâie, cu bule, foarte rece? Cuvântul poate însemna multe.

— Nu ți-o faci deloc ușoară.

— Trebuie să-ți poți descrie gustul fără să înveți pe de rost meniul meu.

LOLA îl privește ceva mai mult.

— Chiar asculți.

— Păi, tu îți dai silința cu răspunsurile, spune el.

Un șervețel în vânt

Pe terasă, vântul ridică un șervețel. Luca iese, pune o farfurioară peste el și se întoarce.

— Faci asta cu toată lumea? întreabă LOLA.

— Țin șervețelele pe loc?

— Ești atât de atent.

El zâmbește.

— În feluri diferite. Unii clienți vor să vorbească despre fiecare ingredient. Alții nu s-au mai văzut de luni de zile. Aceia au nevoie mai ales de timp unul pentru celălalt.

— Și știi imediat cine ce vrea?

— Pot să mă înșel. De aceea prefer să pun o întrebare scurtă decât să-mi imaginez o poveste întreagă despre cineva.

LOLA aruncă o privire spre cele trei sticle.

— Despre mine se spun destul de multe povești.

— Atunci, în seara asta, spune-o pe a ta.

Ea își sprijină o mână pe tejghea.

— Poate că pentru asta mai rămân puțin.

Luca lasă tăcerea să se așeze. Pentru prima dată, LOLA nu mai are nimic de adăugat.

Și o surpriză ți se poate potrivi.

Loc pe masă

Privirea ei alunecă peste paharele aranjate și citricele pregătite.

— Totul la îndemână, spune ea. — Și dacă te-aș invita într-o zi la mine? Cu trei prieteni. Ce ai aduce?

— Întrebări, răspunde Luca. — Ce vă place să beți, de exemplu. Apoi aș pune ceva la rece, aș pregăti paharele, câteva gustări. Apa și o variantă fără alcool, pentru mine, nu pot lipsi.

— Nu o listă întreagă de cocktailuri ca să mă impresionezi?

— O băutură pe care o știu bine și o alternativă. Vreau să stau la masă cu voi, nu să pierd firul de cinci ori pentru că tot caut ceva.

LOLA râde. De data asta, răspunsul ei vine înaintea privirii.

— Ar putea să meargă.

— Și în plus rămâne loc pe masă.

— Pentru ce?

— Pentru mâinile voastre. Pâinea. Tot ce își schimbă locul de-a lungul unei seri.

Data viitoare

Luca ia un pahar de pe raft. LOLA îi urmărește fiecare mișcare.

— Și dacă recomandarea ta nu-mi place? întreabă ea.

El lasă paharul jos.

— Atunci vreau să știu. Prea amar? Prea dulce? Sau îți imaginaseși cu totul altceva?

— Nu mi-ai explica de ce greșesc?

— Pot să-ți explic la ce m-am gândit. Dacă îți place sau nu, decizi tu.

— Chiar dacă ieri îmi plăcea altceva?

— Chiar și atunci. Data viitoare te-aș întreba din nou.

— Te gândești deja la o dată viitoare?

Acum Luca nu se mai poate abține să nu râdă.

De afară se aud voci. Doi clienți se opresc în ușa terasei. Luca îi întâmpină, îi conduce la o masă și se mai întoarce o dată la bar. Împinge sticla de Lime puțin spre ea.

— Pentru mai târziu, spune el. — Proaspătă. Cu o aciditate care nu trece neobservată.

LOLA se uită la sticlă, apoi la el. De data asta nu-și mai ascunde zâmbetul.

— M-ai citit.

— Mi-ai făcut-o ușoară.

— Deloc, spune ea. — Ocupă-te de clienții tăi, Luca.

El ia meniurile și pornește spre terasă. Când se mai întoarce o dată, ea e tot acolo.

— Mai am timp, spune ea.

---

Pentru următoarea ta seară: întreabă de preferințe, lasă loc pentru un răspuns sincer și pregătește doar cât să le poți acorda atenție invitaților tăi. Funcționează la bar la fel de bine ca la propria ta masă.

Mai multe găsești în articolele noastre „Dulce, amar sau acrișor: ce aperitiv ți se potrivește?” și „Aperitiv acasă: 7 sfaturi pentru băuturi, gustări și o seară reușită”.

Iar cine se află cu adevărat în spatele LOLA îți povestim în „Trei zile în Saint-Tropez: oamenii din spatele primului nostru shooting LOLA”.